luni, 31 decembrie 2012

NICOLAE BALCESCU, în cuvinte încrucișate


Presimţind viitorul României, el cerca a găsi propăşirea românilor către acel viitor purtându-le pe la ochi prestigiul strălucitor al gloriei strămoşeşti şi făcând să pătrundă în sufletul lor glasul fermecător al istoriei trecutului. (Vasile Alecsandri)
ORIZONTAL: 1) … supt Mihai-Voievod Viteazul, opera cea mai de seamă a lui Nicolae Bălcescu (1819-1852), una dintre personalităţile de prim-plan în procesul de renaştere spirituală şi politică a României în sec. al XIX-lea  ― În această operă se face descrierea ţinutului transilvanian: Şi nu departe de aceste locuri, care îţi aduc aminte natura ţărilor de miazănoapte, dai, ca la porţile Romei, peste câmpii… şi văruite, unde bivolul dormitează alene.   2) Gen literar în care se înccadrează opera lui Bălcescu, cu evocarea faptelor supuse unei minuţioase documentări ştiinţifice  Pe culmea cea naltă a munţilor…, se întinde o ţară mândră şi binevoitoare între toate ţările semănate de Domnul pre pământ.   3) În lupta sa neobosită pentru deşteptarea României, marele patriot îşi propune scopuri, idealuri, precum libertatea naţională, împroprietărirea ţăranilor, crearea unui stat progresist în spiritul democraţiei ― Stea de primă mărime din constelaţia Taurului.  4) Octavian Rădulescu Poezia lui Eminescu Nu…-nţelegi  ― Vene! ― Din scrisorile lui Bălcescu: O asemenea popularitate o dobândeşte omul târziu mai adesea tocmai după moartea lui,…  atunci ea trăieşte cât lumea.   5) D.Popovici despre Bălcescu: În gândirea sa, dialectica istoriei se realizează prin trăirea succesivă a termenilor antinomici: …-bine, materie-spirit, silă-drept, totul realizat pe axa progresului (Studii literare, vol.II) ― Privitor la formele de relief, autorul spune că avem munţi imenşi cu stânci prăpăstioase (sing.).  6) Mare oraş european unde Bălcescu face studii între anii 1846-1848 ― Două lacuri în Austria.  7) Costache Faca ― Roma, în exprimarea primilor cronicari români (Î) ― În Cartea I (Libertatea naţională), despre intenţiile crudului Alexandru Vodă asupra lui Mihai Viteazul: Vru să-l piarză cu orice chip şi, neîndrăznind a-l prigoni de faţă, trimise  ucigaşi spre a-l prinde şi a-l  duce la Bucureşti, sau a-l ucide prin…    8) Măiestrie literară, care la Bălcescu se îmbină cu ştiinţă de istorie ― Un fel de Hagi-Tudose ― Ion Neculce.    9) Unealtă de luptă, precum pana lui Bălcescu, cu care luptă în sprijinul ideilor revouţionare ― În lucrarea Puterea armată și arta militară la moldoveni în timpul mărirei lor, apărută în 1848, autorul vine cu noi concepţii  cu privire la forţa militară şi unitatea naţională a românilor.  10) Desfiinţată, nimicită, cum trebuia să fie monarhia în viziunea politică profundă a gânditorului democrat-revoluţionar, militant pentru instaurarea republicii în spiritul democraţiei occidentale (fig)  ― 1848, când Bălcescu îşi asumă un rol însemnat în desfăşurarea Revoluţiei, devenind o figură simbolică a vieţii culturale româneşti şi aspiraţiilor naţionale (art.).   11) A usturoia (reg.) ―  Din poezia Tinereţea de Macedonski: Îmi place fruntea-I coronată / De poezii ş-amor / De dulci iluzii care… / Se nasc şi… mor  ― Prefix cu sensul morală.   12) Uniunea Australiană ― În 1848, apare lucrarea Despre împroprietărirea…, în care autorul îşi exprimă convingerea în ridicarea economică şi socială a Ţărilor Române.

 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1
 
2
 
3
 
 
4
 
 
 
5
 
 
6
 
 
7
 
 
8
 
 
9
 
 
 
10
 
11
 
 
12
 
VERTICAL: 1) Arta exprimării alese şi strălucitoare, folosită de Bălcescu în episoadele narative şi tablourile istorice, inspirate din caldul său sentiment naţional ― Din descrierea chipului lui Mihai Viteazul ies în evidenţă câteva din virtuţile marelui voievod: sinceritatea, statornicia şi dărnicia ce împodobea mult lăudatul… caracter.   2) Creaţia literară a lui Bălcescu, cu evidenţa talentului său de sintetizator, a romantismului vizionar, a cadenţei şi expresivităţii frazei ― Societate secretă fondată de el în 1843.   3) Nămol (Î)   Se văd prin lupă! ― Număr de culori pe drapelul naţional.  4) În 1844, Nicolae Bălcescu publică în revista Propăşirea lucrarea Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până...  ― Din descrierea plaiului ardelenesc: În pântecele acestor munţi zac comorile minerale cele mai bogate şi mai felurite  din Europa: sarea, fierul, argintul,…   5) Şi din aceeaşi secvenţă: Apoi, în tot locul, dai de… mari, cu nume armonioase  ― Din Badiul lui V.Alecsandri: Această baladă se cântă pe o… cam serbească (art.).   6) Tot de la Alecsandri, din poezia Bujor: …în vale, colea-n vale / Sună-un glas duios cu jale  ― Vers (fig.) ― Din Iconostas şi Fragmentarium lui Eminescu: Luna se strecura încet şi umbrele zăbrelelor şi a stâlpului se mutau din ce în ce pe podeaua umedă şi pe murul…    7) Ion Agârbiceanu ― Ideal, cum era cel al lui Bălcescu de a-şi vedea ţara liberă şi prosperă ― Din Palermo, Bălcescu scrie: caut a câştiga timp asupra-i şi a întrece în iuţeală, ca să pot lăsa fraţilor mei aceste pagini din… părinţilor noştri.   8) Durerea sufletească a patriotului pentru soarta patriei (fig.) Localitate în S.U.A. (West Virginia) ― Eugen Nicolaescu.   9) Capabil ― În 1845, Bălcescu publică Despre… socială a muncitorilor plugari în Principatele Române, în deosebite timpuri.  10) Incursiune Radu Ionescu ― Din balada Mioriţa: Cine-a cunoscut, / Cine mi-a văzut / Mândru ciobănel, / Tras printr-un…?   11) Strămoşi, faptele de vitejie ai cărora sunt istorisite de Bălcescu cu admiraţie şi mândrie ― Localitate în Suedia.  12) Dânşii ― Mersul revoluţiei în istoria… (1850), articol de adâncă semnificaţie privind concepţia revoluţionară a lui Nicolae Bălcescu, în care autorul rezumă cauzele Revoluţiei de la 1845, cele 18 veacuri de suferinţă a poporului.


                   Dicţionar: ATIR, TRUM, AII, ETO, TAD, UTO.


Prof. Nicolae Vicolov

solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE


 Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București — d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu Bălcescu, a participat la Revoluția din 1848.

Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.

Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu [2].

După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848, dar inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.

Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.

Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.

Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.

În anul 1977, Cantemir Riscuția a făcut parte dintr-o delegație română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină.

Ideologia comunistă românească, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx [3], îl considera pe Nicolae Bălcescu drept un înaintaș al acesteia. De aceea, pe biletele bancare românești, de 1.000 de lei, ediția 1950, precum și pe cele de 100 de lei, edițiile 1952 și 1966, a fost gravată imaginea lui Nicolae Bălcescu. Peste 10 localități rurale, precum și străzi din România comunistă au primit numele lui Nicolae Bălcescu, în memoria revoluționarului pașoptist.

Cronologie

  • 29 iunie 1819 - Se naște la București Nicolae Bălcescu, fiul pitarului Barbu sin Petre căpitanul și al Zincăi Bălcescu. Fiul ia numele mamei, tatăl murind de timpuriu. Urmează Colegiul de la Sf. Sava, având profesori pe Florin Aaron și pe Heliade Rădulescu; portretul lui Bălcescu la adolescență i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale.
  • 1838 - După colegiul Sf. Sava este iuncher în oștirea română.
  • 1840 - Împreună cu Bolliac și Eftimie Murgu, participă la conspirația lui D. Filipescu, dar aceasta eșuând, urmează o detenție la mănăstirea Mărgineni, unde sănătatea i se zdruncină.
  • 1843 - Împreună cu Ion Ghica și cu Cristian Tell întemeiază societatea secretă Frăția, care avea în vedere pregătirea mișcărilor revoluționare de la 1848.
    • Ia ființă la București Societatea literară care avea legături directe cu Frăția.
  • 1844 - Apare în Propășirea, revista lui Kogălniceanu și a lui Alecsandri, prima scriere istorică, Puterea armată și arta militară de la întemeierea Prințipatului Valahiei și până acum, pe care Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“. În Propășirea apare studiul lui Bălcescu Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coșovo.
  • 1845 - 1847 - Își desfășoară activitatea Asociația literară, al cărei comitet era alcătuit din C.G. Filipescu, Șt. Golescu, Iancu Văcărescu și I. Voinescu II, între membrii căreia se afla și Nicolae Bălcescu.
    • Se înființează la Paris Societatea studenților români al cărei președinte era Ion Ghica; Bălcescu a fost membru al acesteia.
  • 1845 - Împreună cu August Treboniu Laurian editează revista Magazin istoric pentru Dacia, unde apar tipărite pentru prima oară cronici muntenești și moldovenești. Aici Bălcescu publică biografii istorice: Ioan Tăutu, Miron Costin, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino.
    • Sub îngrijirea lui Bălcescu și a lui Laurian apare primul volum din Cronicarii Țării Românești.
  • 1846 - Tot în Magazin... Bălcescu publică Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri.
    • N. Bălcescu începe redactarea operei sale capitale, Românii supt Mihai Voievod Viteazul.
  • 1847 - Face o călătorie de studii în Franța și în Italia.
  • 1848, februarie - Participă la revoluția din Paris.
    • Apare Poporul suveran, revistă condusă de Dimitrie Bolintineanu, prin care se promovau ideile mișcării revoluționare de la 1848. Aici, Bălcescu publică articolele Despre împroprietărirea țăranilor și Drepturile românilor către Înalta Poartă.
    • iunie - septembrie - Nicolae Bălcescu este fruntașul mișcării revoluționare din Țara Românească; aceasta fiind înfrântă, Bălcescu este exilat la Paris; apoi, agravându-i-se boala de plămâni, se stabilește pe mici perioade de timp în diverse localități din Franța și Italia.
  • 1849 - Împreună cu Ștefan Golescu și cu Ion Brătianu, Nicolae Bălcescu face parte din comitetul periodicului La Tribune des Peuples, editat de scriitorul polonez Adam Mickiewicz.
  • 1850 - Apare la Paris studiul Question économique des Principautés Danubiennes
    • Tot la Paris, sub conducerea lui Bălcescu și a mai multor exilați, apare România viitoare, într-un singur număr; aici, au fost publicate câteva opere importante ale literaturii române Cântarea României, de Alecu Russo (versiune franceză), Mersul revoluției în istoria românilor, de Nicolae Bălcescu și La o pasere trecătoare, de D. Bolintineanu.
  • 1851 - Se înființează la Paris, sub îndrumarea lui Bălcescu, Junimea română, societate politică și culturală a tinerilor; printre aceștia se numără și Al. I. Odobescu, un împătimit admirator al lui Bălcescu.
  • 1852 - Moare la Palermo Nicolae Bălcescu, întemeietor al istoriografiei moderne, principalul animator al revoluției de la 1848, un patriot ardent, martir al neamului.

A murit la Palermo, dar nu a fost îngropat la groapa săracilor cum s-a scris, ci transportat la mânăstirea Capucinilor, specializată în mumificări. Mumia lui se poate vedea și astăzi în galeria acelei mânăstiri, cu mențiunea: "Nicolae Bălcescu, prim ministru al Valachiei".

  • 1861 - 1863 - Apare postum, în Revista română a lui Odobescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.
  • 1877 - Al. I. Odobescu îngrijește editarea în volum a celei mai importante scrieri a lui Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.

Nicolae Bălcescu în literatură


  • Camil Petrescu, Bălcescu (piesă de teatru), 1948;
  • George Călinescu, Iubita lui Bălcescu (nuvelă), 1949;
  • Camil Petrescu, Un om între oameni (roman rămas neterminat), 1953-1957;
  • Eugen Jebeleanu, Bălcescu (poem, 1952).

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu